Arieş

Dintotdeauna nobleţea pământului a fost aurul. Strălucirea sa a stârnit imaginaţia multor oameni, a ridicat sau a pierdut popoare.

Produs al capriciului unor fenomene magmatice vechi, începând din pre-baikalian (de acum circa 800 milioane ani), aurul a rămas podoaba cea mai râvnită a Daciei.

Un singur râu între toate – Aureus (“cel aurit”) rostogolea printre nisipurile sale grăuncioare strălucitoare din adâncuri. Arieşul, aşa cum îl ştim astăzi, a văzut atâtea generaţii de căutători de aur încât nici el nu mai reuşeşte să le povestească.

Tweet

Read More

Cu urda-n Turda

Am vizitat pieţele oraşului ỉn cǎutare de urdă pentru un meniu despre care se obişnuieşte mai nou sǎ se spuna “sanǎtos”. Urda fiind considerată ca fiind brânza cu cele mai puţine grǎsimi şi cu un gust plăcut, uşor parfumat şi dulce, se poate încadra perfect în orice bucătărie a acestor locuri.

Asocierea de cuvinte “urda” şi “Turda” am ỉntalnit-o în multe dialoguri avute cu producătorii de brânzeturi.

“Gata cu urda în Turda”

Aşa am aflat cǎ sezonul urdei este pe sfârşite. Anul viitor ỉncepând uşor din martie şi normal din luna mai din nou “Gǎzdǎriţele din Turda vin cu brânza şi cu urda“ (titlul unei melodii populare dedicate harnicelor gǎzdăriţe turdene).

Tweet

Read More

Turda văzută prin ochii unui fotograf amator

Cu toţii trăim experienţe diferite. Deşi diferiţi, avem nevoie unii de alţii pentru a ne putea bucura deplin de şansa pe care o primim de la viaţă. În ideea de a căuta acel diferit, înarmată cu aparatul de fotografiat, fie el cât de simplu sau performant, nu te mai simţi singură. Ceea ce vezi în prezent poate ulterior să vadă şi alţii. Dorinta de cunoaştere te duce pe căi mereu noi. Cunoşti lucruri inedite şi ai parte de întâmplări neprevăzute.

Oare întâmplător? Prima plimbare în scopul de a căuta imagini frumoase a fost pe malul râului Arieş. S-a întâmplat să fie iarna. O atmosferă nu prea veselă. O profesoară care a căutat pentru elevii ei fotografii pe net despre Valea Arieşului a văzut şi fotografiile mele şi prima reacţie pe care a avut-o a fost să se gândească la ce a determinat fotograful să iasa pe asa o vreme pe „dig”. Arieşul este frumos şi iarna, chiar dacă pare populat doar de raţele sălbatice.

Tânjeam după imagini de iarnă, cu zăpadă proaspată, nebătătorită de maşini. A fost chiar aşa! Mi-am luat prietenul meu fidel, “Aparatul”, şi am ieşit. Am făcut un film cu fotografii pe malul Arieşului, în parc şi pe străzile oraşului. Am fost criticată aspru de un comentator. Acele imagini frumoase pe care doream să le vada şi altii, de fapt le-am vazut doar eu. Efectele accentuate pe care m-a distrat să le adaug în postare l-au enervat pe privitor. Avea dreptate. Mi s-a confirmat că aşa ca mine sunt şi multi alţii care sunt dornici să vadă oraşul în ipostaze frumoase, că nu efectele ci imaginea este cea care interesează. Comentariul anonimului m-a stimulat.

Tweet

Read More

Lecţii învăţate

Nu mă întrebaţi cine pe cine a învăţat. Am învăţat împreună.

Am învăţat mai întai că astăzi e o zi unică. 12 octombrie 2010, ziua celei de-a opta întâlniri a bloggerilor comunităţii locale nucleate în jurul municipiului Turda. Fundaţia Potaissa ne-a oferit "casă şi masă", îi mulţumim colegului Alin Roşca pentru găzduire şi cafea şi pentru că s-a sacrificat să mai şi mulgă vaca, :) să avem noi ce pune în cafea. Am tot vorbit despre Comunitatea Urbană Arieş. De fapt e aceasta microregiune care are ca punct nodal Turda, cu realităţile proprii, către care gravitează spaţiul din proximitate, arieşean prin poziţie. Să nu ne mai cramponăm de nişte simple etichete, ci să simţim esenţa. Să nu mai înţelegem comunitatea noastră ca pe o delimitare strictă în sensul spaţiului aferent consiliilor locale asociate în proiecte comune sub denumirea de Comunitatea Urbană Arieş. Nu există o ruptură între Mihai Viteazu (inclus în asocierea consiilor locale cunoscută sub denumirea de C.U.A.) şi Moldoveneşti de exemplu, Moldoveneştiul aparţine prin fluxuri şi tradiţii acestei comunităţi, chiar daca administrativ s-a considerat la vremea respectivă că nu participă la acel proiect comun. Mai multe amănunte de conturare a acestui spaţiu al comunităţii arieşene probabil vor fi dezbătute într-o postare viitoare, cu argumente.

Tweet

Read More

Esenţele noastre

În orice spaţiu există o conjunctură lăuntrică, o oglindire a locurilor în om şi invers, o elevare a locurilor produsă de oameni entuziaşti, cu iniţiativă, o evoluţie nuanţată în comparaţie cu comunităţile învecinate, în parte şi prin prisma istoriei.

Doar într-un fel, la prima vedere, există o infuzie de mentalităţi exterioare, datorate în parte comunităţilor învecinate, în parte realităţilor timpului, coordonate cumva la un nivel superior de naţiunea sau de supra-sistemele naţionale în care se integrează.

În toată istoria evoluţiei unei comunităţi se conturează nişte tradiţii la nivelul subconştientului (verbale, faptice şi de caracter). Uneori, în cazul fericit, tradiţiile sunt conştientizate, asumate apoi, producându-se acele mărci, embleme ale locului, pe care membrii comunităţii şi le asumă cu mândrie. Emblemele asumate reuşesc să canalizeze energiile comunităţii cu un entuziasm sporit, ataşând un comportament de identificare, de regăsire. Mai modern spus, un fel de acţiune de branding, de intuire a esenţelor şi de corelare comportamentală în funcţie de esenţele descoperite şi asumate.

Tweet

Read More

Tradiţii de toamnă

Sursa foto:  Marta Pozsonyi

Odată cu venirea toamnei şi a strânsului recoltelor, gospodarii se întrec în produse care mai de care mai de soi, cât mai naturale, şi de ce nu cât mai surprinzătoare prin gust, asociere, gătit, dimensiuni.

Comunitatea noastră locală are o veche tradiţie gastronomică şi agricolă, fiind reprezentaţi cu cinste la concursuri naţionale şi internaţionale chiar, aducând o paletă de produse care au deja o marcă, o identitate, o amprentă a locului.

O parte dintre noi şi chiar din toata ţara au auzit şi recunosc produsele de valoare realizate de către comunitatea noastră, produse agricole primare sau supuse unui proces de pregătire – friptura de Turda, kurtos-kalacs tradiţionali, ceapa roşie de Arieş, uleiul de Turda presat la rece, varză din Curechiştea Arieşului (între Câmpia Turzii şi Viişoara), laptele de Boian, produsele apicole de Urca, porumbul Turda 100, cireşele de Călăraşi, merele Jonathan de Aiton, merele de Sănduleşti, şi multe alte produse locale, unele mai de nişă, mai puţin cunoscute. Ca o paranteză (probabil o să râdeţi) există o vie tradiţie a locurilor, fiecare cu produsele, seminţele, animalele lor, cunoscută mai mult de gospodarii mai în vârstă, cu mai multe legături între ceilalţi producători agricoli de tradiţie ai comunităţii. Nu mică o să vă fie mirarea dacă o să doriţi să ţineţi pe lângă casă curcumine (numite local si „bibilici”) o să fiţi îndrumaţi de către bătrâni către Crairât, dincolo de Ploscoş, de lume şi-au procurat aceste păsări nu tocmai des întâlnite prin curţile românilor. Exemplele pot continua.

Tweet

Read More