Martirii de la Petrilaca ~ Cu pluta pe Arieş

Despre Petrilaca prea puţini turdeni au aflat cel puţin unde există, deşi fostul cătun este acum declarat ca fiind parte a municipiului Turda, denumit în prezent Strada Petrilaca. Istoria frământată a acestui loc este prea puţin cunoscută, iar martirii de aici abandonaţi uitării. Probabil, peste ani, dacă nu vom învăţa din greşelile trecutului, acestea se vor putea repeta de o parte sau de alta, cu acelaşi dramatism.

Din dorinţa de a descoperi aceste locuri şi evenimente pe care până şi bunicii noştri încep să le uite, am căutat informaţii pentru a putea creiona câteva fragmente din acele zile frământate şi câteva repere pentru a localiza locul de desfăşurare a evenimentelor.

După luptele grele date în perioada 05.09.1944 - 04.10.1944 pentru eliberarea oraşului Turda de sub ocupaţia armatei horthyste, câteva formaţiuni militare au rămas în teritoriu, în flancurile frontului, la periferia oraşului. Săptămânile care au urmat au consemnat crime de război comise împotriva populaţiei civile de etnie română, executate de părţi ale trupelor horthyste, alături de care s-au implicat şi câţiva localnici maghiari cu spirit şovin.

În ziua de 14 septembrie 1944, de ziua Sfintei Cruci, morarul Mihai Pop, din localitatea Viişoara, fiind în drum spre locul de muncă, se prăbuşeşte secerat de trei focuri de armă trase de vecinul său Onofroy, lăsând în urma sa patru copii minori. Morarul a plătit scump singura sa „vină” – aceea de a fi român. Cadavrul său a zăcut o săptămână pe caldarâm, neputând fi ridicat de ceilalţi localnici sub ameninţarea armelor horthyştilor.

Era un semn de alarmă, iar ceea ce avea să urmeze se va întâmpla cu o cruzime tulburătoare.

În 24 septembrie 1944 mai mulţi localnici din cătunul Piatra Hărcana au părăsit locuinţele pentru a-şi căuta un loc care să le ofere mai multă siguranţă. Unii s-au refugiat în câmpurile din împrejurimi, alţii sub podul de cale ferată din cătunul Petrilaca, în apropierea gării Cânepişti.

O formaţiune militară condusă de căpitanul Pityu cazată în apropiere (la locuinţa Moldvay) îi descoperă pe localnicii români refugiaţi sub pod.. „Prizonierii” au fost chemaţi pe rând, fiind strigaţi pe nume de către „bunul” vecin maghiar şi împuşcaţi de horthyşti sub privirile disperate ale conaţionalilor care au avut acelaşi sfârşit tragic. Au fost 18 victime, cu vârste cuprinse între 7 săptămâni şi 36 ani, care au fost aruncate în groapa produsă de un proiectil, apoi acoperiţi cu paie şi arşi, deşi în unii din ei încă mai pâlpâia viaţa.

Rămăşiţele trupurilor fără viaţă au fost recuperate ulterior de către rude şi înmormântate creştineşte în cimitirul de lângă calea ferată, unde se află şi acum. Pe locul înmormântării lor se găseşte o plăcuţă comemorativă care aminteşte numele acestora.

Podul de cale ferată de la Petrilaca unde s-a întâmplat cumplitul eveniment poartă acum numele de Podul Martirilor.

Mărturiile evenimentelor au fost consemnate de către trei persoane: Vasile Bucur (din Câmpia Turzii), Ioan Lascău (persoana care a dat informaţiile care au stat la baza redactării articolului publicat în 17 decembrie 1944 în „Gazeta de Turda”) şi Şeptelean Rafila (declaraţie consemnată la 4 decembrie 1944 în faţa completului de judecată al Tribunalului Poporului din Cluj-Napoca).

Pentru a cinsti aintirea martirilor de la Petrilaca s-a ridicat un monument în faţa complexului comercial Winmarkt Mall din centrul oraşului Turda.

Dacă dorim să ajungem în locul de desfăşurare a tristelor evenimente, cel mai uşor acces este dinspre şoseaua principală (DN 15) care traversează municipiul Câmpia Turzii. Mergând dinspre Turda spre Câmpia Turzii, trecem de combinatul siderurgic din Câmpia Turzii, apoi vom vira stânga dupa pasajul de cale ferată, intrând pe lângă Autogară (Strada Iancu Jianu), îndreptându-ne spre cartierul Lut (Calea Turzii).

După ce traversăm podul peste râul Arieş,

Foto: Florin Coman

ne îndreptăm uşor spre stânga, iar înainte se iveşte o ramificaţie a trei drumuri pietruite, vom continua pe drumul din mijloc,

Foto: Florin Coman

după care trecem pe sub un pod de cale ferată situat chiar lângă malul stâng al râului Arieş.

Foto: Florin Coman

În continuare, ne îndreptăm spre nord, calea ferată însoţindu-ne în partea dreaptă.

Foto: Florin Coman

După câteva minute ieşim dintre case

Foto: Florin Coman

şi ajungem la o trecere de cale ferată.

Foto: Florin Coman

Traversăm, apoi o luăm la stânga, tot spre nord, având de această dată calea ferată în partea stângă. După puţin timp, vom avea pe colinele din dreapta o stână,

Foto: Florin Coman

iar imediat după aceea drumul pietruit se bifurcă.

Foto: Florin Coman

O luăm pe drumul din stânga, care continuă să urmărească spre nord calea ferată. Imediat, pe partea stângă descoperim Podul Martirilor,

Foto: Ana Maria Catalina

iar dacă mai continuăm câţiva zeci de metri vedem pe dealul din dreapta un mic cimitir,

Foto: Florin Coman

unde vom găsi şi plăcuţa comemorativă cu numele martirilor înmormântaţi aici.

Foto: Florin Coman

Poate că amintirea acelor vremuri cumplite ne va face mai sensibili faţă de semenii noştri, indiferent de etnia acestora şi sperăm că generaţiile viitoare nu vor repeta greşelile celor din trecut. Să nu uităm că în acele zile cumplite au existat în unele locuri din Transilvania şi maghiari inimoşi, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a putea salva vecinii români de la o moarte nedreaptă.

*Ţin să mulţumesc colegei Ana Maria Catalina pentru efortul depus în vederea strângerii informaţiilor necesare realizării acestui articol, pentru participarea la descoperirea acestor locuri şi pentru materialul fotografic realizat.