12 decembrie 2017

Hotarele Turzii - Petrilaca (Petrilaca - Piatra Fântânele)

- hotarele Turzii - hotarul Petrilaca (Petrilaca - Piatra Fântânele)
[guest post / postare preluată de pe Florentis]


Petrilaca este un teritoriu administrativ situat în intravilanul municipiului Turda, fiind mai exact un ansamblu al trupurilor de intravilan T5 (nucleul sudic, aflat la vest de calea ferată ce trece pe lângă cartierul Lut al Câmpiei Turzii), T6 (nucleul central, de-a lungul pârâului Valea Florilor, din zona Podului Martirilor spre nord) şi un cătun (nucleul nordic – Piatra Fântânele, aflat în prelungirea nord-vestică a Străzii Petrilaca în direcţia hotarului Mărăcineni, dar şi de-a lungul drumului comunal DC69A în apropierea hotarului Fâneţele Turdenilor). În momentul de faţă, este înglobat în municipiul Turda sub denumirea Str. Petrilaca, denumirea fiind însă uşor improprie, deoarece pe lângă Strada Petrilaca propriu-zisă mai există înglobate în fostul hotar Petrilaca şi drumul DC 69A, Strada Valea Florilor, plus alte drumuri locale care pornesc din primele două.
Teritoriul administrativ Petrilaca este situat în sectorul inferior al Văii Florilor, înainte de confluenţa acesteia cu râul Arieş. Ca şi o curiozitate, este situat în imediata apropiere a municipiului Câmpia Turzii, de pe teritoriul acestuia venind şi principalul drum de acces.
În Petrilaca se poate ajunge dinspre municipiul Turda, din trupul de intravilan Hărcana, urmând spre est Strada Hărcana. Totuşi, cel mai bun drum de acces spre Petrilaca este dinspre municipiul Câmpia Turzii, trecând podul peste râul Arieş, apoi din cartierul Lut, traversând linia ferată, spre vest, acesta e singurul drum pavat cu piatră, aflat în stare acceptabilă (DC 69A), în continuarea acestui drum ajungând la hotarul Cânepişti. Prin intermediul unor drumuri locale, Petrilaca este conectată şi cu alte hotare turdene din vecinătate (Mărăcineni, Fâneţele Turdenilor), dar şi cu satul Viişoara. Infrastructura feroviară este mai bine dezvoltată decât cea rutieră, însă Petrilaca nu are gară proprie, localnicii având de optat între gara din municipiul Câmpia Turzii aflată la 4,3 km, spre sud (legătura fiind pe drumul DC 69A pavat cu piatră, apoi asfaltat de la intrarea în municipiul Câmpia Turzii) sau halta din hotarul Cânepişti, aflată la 5,5 km, spre nord, în continuarea drumului DC 69A care este într-o stare mai precară.
Adresa teritoriul administrativ Petrilaca este Turda, Strada Petrilaca, având următoarea poziţie GPS: 46.575472 ° latitudine nordică, 23.866564 ° longitudine estică (46°34'31.7" N, 23°51'59.6" E).
Fig. 1 - Schiţa generală a teritoriului administrativ Petrilaca din intravilanul municipiului Turda


În anul 2007, în registrele Primariei Turda figurau 49 de gospodării permanente în cătunul Petrilaca, fiind cel mai populat dintre toate hotarele aflate în administrarea municipiului Turda, în prezent numărul real al lor fiind în creştere (total 58 de gospodării în prezent, din care 38 în nucleul sudic, 19 în nucleul central şi doar una în nucleul nordic).
Ca şi limite ale teritoriul administrativ Petrilaca, întâlnim spre nord hotarele Mărăcineni, Cânepişti şi Fâneţele Turdenilor, spre est comuna Viişoara şi municipiul Câmpia Turzii (cartierul Lut), spre sud municipiul Câmpia Turzii (cartierul Insulă), iar spre vest Trupul 10 (fostul hotar Hărcana).
Toponimul Petrilaca derivă din numele propriu Petru (toponim derivat denumirea în limba maghiară Péterlaka, mai exact „Péter”= (nume propriu) Petru, iar „lak”=casă), probabil primul locuitor al acestui cătun numindu-se Petru.
Din punct de vedere istoric, Petrilaca are un loc important în istoria locală, cât şi cea naţională, mai ales pentru un eveniment de tristă amintire – Masacrul de la Hărcana. În cel de-al doilea război mondial, la data de 24 septembrie 1944, după eliberarea oraşului Turda de sub ocupaţia armatei horthyste, unele din formaţiunile militare horthyste care au rămas cantonate în teritoriu, aflată sub comanda căpitanul Pityu, îi descoperă şi execută pe localnicii români refugiaţi din cătunul Hărcana sub podul de cale ferată de la Petrilaca, cunoscut sub numele de Podul Martirilor, cei 18 „prizonieri” civili de etnie română fiind împuşcaţi pe rând. Victimele, având vârste cuprinse între 7 săptămâni şi 36 ani, au fost aruncate în groapa produsă de un proiectil, după care au fost acoperite cu paie şi li s-a dat foc, deşi posibil ca unele persoane să nu fi murit în urma împuşcăturilor, arzând apoi de vii. Rămăşiţele trupurilor fără de viaţă au fost recuperate de către rude şi înmormântate în imediata apropiere a Podului Martirilor, într-un cimitir din apropiere, cunoscut astăzi sub denumirea de Cimitirul Eroilor. Pe locul înmormântării lor se găseşte o plăcuţă comemorativă, care aminteşte numele acestora. Nepăsarea autorităţilor locale fac ca acest cimitir să se degradeze şi să fie năpădit de buruieni. (vezi şi articolul Martirii de la Petrilaca).
Relieful se prezintă sub forma unei văi largi a pârâului Valea Florilor (Bogăţelu), care străpunge o aliniere de coline joase, în mare parte cu caracter monoclinal, cu deschideri largi spre lunca pârâului Valea Florilor, iar la confluenţa cu micii afluenţi torenţiali ce vin din lateral, se dezvoltă o serie de microdepresiuni.
Altitudinea maximă se înregistrează spre limita nord-estică – 449 m (la limita cu hotarul Fâneţele Turdenilor), iar cea minimă spre limita sud-estică  – 313 m (în vecinătatea cartierului Lut), altitudinea medie fiind de circa 381 m, cu o desfăşurare a acestui ecart mai ales în partea versanţilor medii şi superiori, de pe ambele părţi ale Văii Florilor. Fundamentul reliefului este format îndeosebi din depozite ale Tortonianului (conglomerate, tufuri, gresii, sare) grefate pe sinclinalul ocupat de Valea Florilor, însoţite la înălţimi mai mari de sedimentele specifice Buglovianului (gresii şi argile carbonatice nisipoase), iar insular (Dealul Piatra Hârcăni, Dealul Râpei) de sedimente ale Pleistocenului superior specifice terasei superioare ale Arieşului (blocuri, pietrişuri, nisipuri).
Hidrografia este reprezentată de pârâul Valea Florilor (Bogăţelu), care colectează o serie de pâraie şi torente locale, drenate de Valea Sărată, respectiv de râul Arieş. În nucleul sudic al teritoriului administrativ Petrilaca, pe cursul pârâului Valea Florilor există un mic iaz, în dreptul extremităţii nordice a carierei de lut.
Vegetaţia locului este specifică pajiştilor secundare şi pajiştilor cu tufărişuri, iar grefate pe acestea au o pondere mai mică şi terenurile arabile. Izolat, întâlnim şi vegetaţie hidrofilă, în zonele mai umede din lungul luncii pârâului Valea Florilor, mai ales la contactul cu tributarii laterali.
Datorită predominanţei terenurilor agricole exploatate sub formă de păşuni, economia locală de bazează îndeosebi pe creşterea animalelor (ovine, bovine) şi într-o mai mică măsura pe cultura plantelor (porumb, păioase). Pe spaţii restrânse, în jurul gospodăriilor se practică şi pomicultura.
Câteva poze realizate aici la data de 6 august 2013:
Fig. 2 - Calea ferată care străbate teritoriul administrativ Petrilaca - municipiul Turda

Fig. 3 - Nucleul nordic al teritoriului administrativ Petrilaca - municipiul Turda

Fig. 4 - Nucleul central al teritoriului administrativ Petrilaca - municipiul Turda

Fig. 5 - Nucleul sudic al teritoriului administrativ Petrilaca - municipiul Turda

Fig. 6 - Principalul drum de acces (DC 69A) spre teritoriul administrativ Petrilaca - municipiul Turda

Fig. 7 - Traversarea căii ferate de către DC 69A în drum spre Podul Martirilor (Teritoriul administrativ Petrilaca - municipiul Turda)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More