Dr. Ioan Raţiu, prin faptele sale memorabile, a fost fără indoială una dintre cele mai mari personalităţi din istoria Turzii şi a întregii ţări.
Amintirea sa este păstrată la loc de cinste în memoria Turzii, oraşul său natal, prin amplasarea unei statui în centrul municipiului, mai exact în Piaţa 1 Decembrie 1918.
Amintirea sa este păstrată la loc de cinste în memoria Turzii, oraşul său natal, prin amplasarea unei statui în centrul municipiului, mai exact în Piaţa 1 Decembrie 1918.
Înainte de a înţelege faptele memorabile ale Dr. Ioan Raţiu, trebuie să înţelegem nişte informaţii succinte asupra originii, tradiţiei şi etimologiei numelui Raţiu şi al acestei familii nobiliare din bazinul mijlociu al Mureşului. Familia nobiliară a Răţeştilor este amintită din documente vechi, încă din 1332, atestându-se faptul că Indrei Racz (Andrei Raţiu) este un „nobilis” al Nagylak (Noşlac, jud. Alba), un sit situat pe cursul mijlociu al Mureşului. Raţiu (în maghiară – Racz) ar fi sinonimul lui „hrvac” (însemnând „croatul”), în amintirea participării acestei familii la cruciadele din Balcani, la luptele de prin părţile Croaţiei, împotriva otomanilor. După confiscarea domeniului Nagylak, familia Răţeştilor se mută la Teiuş, întrând în serviciile prinţului Rakoczi şi sunt recompensaţi cu un titlu nobiliar (se aminteşte despre „Racz von Tovis”). Ştefan Racz şi copiii săi, incluzându-l pe cel mai mic – Coman –, se stabilesc apoi la Turda, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe atunci un oraş închis, unde se stabileau doar oamenii de descendenţă nobiliară. Următoarele generaţii – nepoţii lui Stefan Racz Nagylak, printre ei şi fii lui Coman, au fost acceptaţi la Turda, şi au rămas aici.
În secolul al XVIII-lea, istoria Turzii este marcată de acţiunile descendenţilor acestei familii nobiliare. Basiliu Raţiu, în 1839, reuşeşte prin donaţiile sale sa ctitorească o biserică (unită cu Roma) şi o şcoală, în centrul oraşului. În 1867, acelaşi Basiliu Raţiu reuşeşte înfiinţarea unei fundaţii caritabile („Eforie”), cu ajutorul lui Bethlen. Societatea caritabilă înfiinţată a reuşit construcţia Pieţei Centrale a Turzii, ridicarea în 1902 a primului „Colegiu de Arte şi Meserii” (care supravieţuieşte astăzi sub numele „Colegiul Tehnic Doctor Ioan Raţiu”) şi acordarea de-a lungul timpului a numeroase burse de studiu tinerilor români, până în 1948, cand bunurile societăţii şi al întregii biserici unite cu Roma au fost confiscate de Regimul Comunist.
Dr. Ioan Raţiu, nepotul lui Basiliu Raţiu, s-a impus vremurilor tulburi ale Revoluţiei de la 1848 ca o figură marcantă care a militat pentru cauza românilor transilvăneni. În 1892, în „Memorandumul” înaintat împăratului Austriei – Franz Josef – Dr. Ioan Raţiu nu s-a sfiit să amintească drepturile civile ale românilor transilvăneni, lucru care l-a costat libertatea. Cuvintele Dr. Ioan Raţiu, care au răsunat în faţa judecătorilor săi în sala de judecată de la Cluj, din primăvara anului 1894, au fost preluate de presa din întreaga Europă: „Nu sunteţi dumneavoastră competenţi să ne judecaţi, ci este un alt tribunal mai mare, mai luminat şi, desigur, mai nepărtinitor, care ne va judeca pe toţi. Este tribunalul lumii civilizate, care vă va osândi mai mult şi mai aspru decât v-a osândit până acum. [...] Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă”.
Statuia din bronz reprezentându-l pe Dr. Ioan Raţiu a fost creată din bronz de către sculptorul Cornel Medrea, la iniţiativa nepotului memorandistului (Augustin Raţiu). La ceremonia dezvelirii bustului, în data de 9 iunie 1930, a participat şi fostul secretar personal al Dr. Ioan Raţiu – cunoscutul om politic Iuliu Maniu, prim-ministru al României în perioada 1928-1933.
* Articol scris de Florin Coman
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu