Am frecventat locurile Durgăului, ale obârşiei “Văii Sărate” de cand eram mică. Amintiri foarte frumoase ale copilăriei, alături de fratii mei mai mari...
Ei, bine, m-am scăldat în lacul Carolina, Lacul nr.1, care acum este doar o baltă. Rămâneam dupa scăldat cu sarea pojghită pe noi. Ne limpezeam în Lacul nr.2, Durgău, mult mai puţin sărat ca şi Lacul Carolina.
Nu, în Lacul nr.3, Lacul “Dulce”, nu intram, aşa ne-au îndrumat părinţii.
Cum am mai crescut ne-am aventurat la Lacul nr. 4, Lacul ”Ocnei ”.
Nu am intrat în Lacul nr.5 Lacul ”Rotund”. Nici în Lacul nr.6, Lacul “Sulfuros”.
Puţini poate că îşi reamintesc denumirile populare date Lacului nr.3 - “Tăul Şerpilor”, Laculului nr. 4 - “ Sf.Ana”, Laculului nr. 5 - “Tăul Doctorilor “ şi Laculului nr.6 - “Kenkeves”
A fost şi este o deosebită satisfacţie pentru mine să fac plimbări dese în aceaste locuri deosebite ca şi culoare şi posibilităţi de destindere.
Iar fiindcă între timp “am mai crescut puţin” mi-am extins zona căutarilor şi astfel am putut să văd cu ochii mei şi prin lentilele aparatului de fotografiat puţurile minelor Iosif, Tereza, Anton si Cojocneana.
Toate le puteţi vedea în prezentarea facută pe aceasta temă, pe un fond muzical de exceptie. Stamatis Spanoudakis - Dawn at the Walls.
