Aşa cum ne lăuda Florin pe noi toţi într-un post anterior, vâslim cu spor, trecem cu bine peste valurile mai răutăcioase şi suntem mândri că am ajuns - tot împreună - şi la cel de-al 7-lea blogmeet. Uraaa pentru plutiştii curajoşi!
Aşa cum a fost stabilit, joi, 16 septembrie, la ora 18, eram în Turda Nouă, la capătul liniei 10, acolo unde se precizase de la bun început că trebuie să ne reunim vâslele.
Împreună cu Ionuţ, m-am urcat pe o cutie lungă cu roţi ce avea un pictat un " 10 " pe ea. Am pescuit-o şi pe Oana şi toţi trei ne-am avântat spre locul unde avea să se dea bătălia. Ajunşi la destinaţie, ne-am întâlnit cu un moş, pardon, cu Mihai şi cu prietenul său, Marius. Acesta din urmă ne va surprinde în cele ce urmează cu un blog propriu ce e în curs de construcţie ( Oana, tot câştigul îl împarţi cu mine, da ?! ) unde-şi va posta poeziile ( am văzut vreo două şi mie mi-au plăcut, au un acel "ceva" care te face curios să buchiseşti vers cu vers.)
Sesizaţi că lipseşte cineva, nu ?! Mda, am observat şi eu, ptiu pe mine, ce perspicace sunt, mai ales când am aşteptat ( cică ) sfertul academic după Florin. Cine ştie ce a avut cu el cutia cu roţi încât taman pe dânsul l-a făcut să aştepte, iar noi, la rândul nostru, ca şi colegi de treabă,am stat cu pletele-n vânt după el . . .
Ne-am copilărit şi noi şi am vrut să-i întoarcem gluma lui Florin ( la un alt blogmeet m-a corupt să ne ascundem într-o scară de bloc şi s-o facem pe Oana să ne aştepte şi să ne caute disperată ) şi ne-am pitit după ceva chestie de la compania de autobuze, doar că nu ne-a mers, noi ne ascundeam de el şi . . . spuf, am dat bot în bot cu lupu'.
Am ajuns şi la restaurantul Talora. Am râs, ne-am simţit bine, ne-am giftuit cu o porţie zdravănă de bancuri - majoritatea din armată - iar Ionuţ s-a împrietenit foarte bine cu o ţigară electronică. Trebuie să recunosc, interesantă drăcie !
Orice ieşire cu prietenii se ţine a fi o sărbătoare faină, nu ?! Ei bine, noi nu am putut trece cu vederea, aşa că a trebuit să ne chefuim fain, am mâncat şi-am băut ( spaghetele mele au fost mai bune decât plăcinta lor, ha! ) , ba chiar am indus în eroare şi o chelneriţă tare drăguţă. Să ne fie cu iertare, aşa suntem noi, ( prea ) glumeţi din fire .
Acum se aşteaptă de la mine să fac ceva rezumat . . . hmmm . . . cam greu. S-au vorbim multe, mult prea multe, fiecare venişoară de pe cerebel ne-a fost întinsă la maximum, discuţiile au fost tumultoase şi aprinse de zici că noi eram la cine ştie ce congres şi dezbăteam soarta lumii. Norocul nostru că eram singuri pe terasă, că altfel îi intimidam pe locuitorii Turzii ceva mai calmi decât noi.
Următoarea întâlnire oficială va fi undeva pe luna viitoare. NU am stabilit încă data şi nici cu câte ore înainte e voie să schimbi ora sau locaţia. Asta rămâne de văzut, ce pisicu' meu gonflabil, doar trăim în democraţie, fiecare poate face nazuri când vrea piticu' din scăfârlia lui.
Iar am turuit mult şi . . . ( corul madrigal ) : n-aţi priceput mare lucru, însă nici nu am ce să vă tot zic, trebuia să fiţi acolo pentru a înţelege atmosfera de voie bună descrisă-n sărăcăcioasele mele cuvinte. Chiar vă provoc să vă convingeţi personl, hai, vă racolăm şi pe voi !
Pe Marius l-am racolat deja, un moş am sărbătorit ( ups, asta nu trebuia s-o precizez. eh, lasă, vă dumiriţi voi în postul ce urmează despre ce e vorba), discutăm şi de ceva meci de baschet, paintball sau mai ştiu eu ce. Mie mi s-a propus chiar să mă alătur parapantiştilor, aşa că . . . ce mai aşteptaţi, nu v-am tentat destul ?!
Alexandra
Aşa cum a fost stabilit, joi, 16 septembrie, la ora 18, eram în Turda Nouă, la capătul liniei 10, acolo unde se precizase de la bun început că trebuie să ne reunim vâslele.
Împreună cu Ionuţ, m-am urcat pe o cutie lungă cu roţi ce avea un pictat un " 10 " pe ea. Am pescuit-o şi pe Oana şi toţi trei ne-am avântat spre locul unde avea să se dea bătălia. Ajunşi la destinaţie, ne-am întâlnit cu un moş, pardon, cu Mihai şi cu prietenul său, Marius. Acesta din urmă ne va surprinde în cele ce urmează cu un blog propriu ce e în curs de construcţie ( Oana, tot câştigul îl împarţi cu mine, da ?! ) unde-şi va posta poeziile ( am văzut vreo două şi mie mi-au plăcut, au un acel "ceva" care te face curios să buchiseşti vers cu vers.)
Sesizaţi că lipseşte cineva, nu ?! Mda, am observat şi eu, ptiu pe mine, ce perspicace sunt, mai ales când am aşteptat ( cică ) sfertul academic după Florin. Cine ştie ce a avut cu el cutia cu roţi încât taman pe dânsul l-a făcut să aştepte, iar noi, la rândul nostru, ca şi colegi de treabă,am stat cu pletele-n vânt după el . . .
Ne-am copilărit şi noi şi am vrut să-i întoarcem gluma lui Florin ( la un alt blogmeet m-a corupt să ne ascundem într-o scară de bloc şi s-o facem pe Oana să ne aştepte şi să ne caute disperată ) şi ne-am pitit după ceva chestie de la compania de autobuze, doar că nu ne-a mers, noi ne ascundeam de el şi . . . spuf, am dat bot în bot cu lupu'.
Am ajuns şi la restaurantul Talora. Am râs, ne-am simţit bine, ne-am giftuit cu o porţie zdravănă de bancuri - majoritatea din armată - iar Ionuţ s-a împrietenit foarte bine cu o ţigară electronică. Trebuie să recunosc, interesantă drăcie !
Orice ieşire cu prietenii se ţine a fi o sărbătoare faină, nu ?! Ei bine, noi nu am putut trece cu vederea, aşa că a trebuit să ne chefuim fain, am mâncat şi-am băut ( spaghetele mele au fost mai bune decât plăcinta lor, ha! ) , ba chiar am indus în eroare şi o chelneriţă tare drăguţă. Să ne fie cu iertare, aşa suntem noi, ( prea ) glumeţi din fire .
Acum se aşteaptă de la mine să fac ceva rezumat . . . hmmm . . . cam greu. S-au vorbim multe, mult prea multe, fiecare venişoară de pe cerebel ne-a fost întinsă la maximum, discuţiile au fost tumultoase şi aprinse de zici că noi eram la cine ştie ce congres şi dezbăteam soarta lumii. Norocul nostru că eram singuri pe terasă, că altfel îi intimidam pe locuitorii Turzii ceva mai calmi decât noi.
Următoarea întâlnire oficială va fi undeva pe luna viitoare. NU am stabilit încă data şi nici cu câte ore înainte e voie să schimbi ora sau locaţia. Asta rămâne de văzut, ce pisicu' meu gonflabil, doar trăim în democraţie, fiecare poate face nazuri când vrea piticu' din scăfârlia lui.
Iar am turuit mult şi . . . ( corul madrigal ) : n-aţi priceput mare lucru, însă nici nu am ce să vă tot zic, trebuia să fiţi acolo pentru a înţelege atmosfera de voie bună descrisă-n sărăcăcioasele mele cuvinte. Chiar vă provoc să vă convingeţi personl, hai, vă racolăm şi pe voi !
Pe Marius l-am racolat deja, un moş am sărbătorit ( ups, asta nu trebuia s-o precizez. eh, lasă, vă dumiriţi voi în postul ce urmează despre ce e vorba), discutăm şi de ceva meci de baschet, paintball sau mai ştiu eu ce. Mie mi s-a propus chiar să mă alătur parapantiştilor, aşa că . . . ce mai aşteptaţi, nu v-am tentat destul ?!
Alexandra
3 comentarii:
Felicitari pentru descrierea plina de culoare, Alexandrei :)
Intr-adevar, e doar stilul tau, cred ca nimeni nu te-ar putea concura la modul acesta! :))
Cat despre smecheria cu ascunsul, m-am prins repede - si mai mult - v-am si gasit din doua miscari!
Vorbeati voi de lup?! :-P
Apropo, de vasle...
Ce ati zice de o provocare intr-o buna zi, de-a bunelea, pe Aries in jos?
Va tine?!
Sa va pregatiti vaslele!
Io as zice sa ne pastram vaslele pentru la vara :)) ti-o sarit randu' la iesiri in natura- daca ma intelegi :)
Trimiteți un comentariu