Căutăm încet în coşul oraşului. Dăm la o parte Satul Cruciaţilor, cu blazonul său maltez. Atingem câmpurile Cristişului, cu mirosul său de muşeţel, cântecul de broaşte, meandrele leneşe ale Arieşului. Netezim cutele Hărcanei, fiorii roşii a unei nopţi înnegurate de cărbunele istoriei. Dezmorţim viile de la Sfântul Ion, sub soarele blând al dimineţii. Rostogolim câte un bulgăre de sare mirosind a câmpuri uscate, a băi de nămol, a vacanţă. Întoarcem pietrele cuminţi ale Turzii Noi, aşezate printre milenii. În adânc, simţim tainiţele subpământene ale Turzii Vechi, sunetul aurului şi al secretelor adormite ...