Fiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează.
Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte.
Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.
Ajungând după o oră şi jumătate în zona Hărcana, o dezamăgire asemanatoare m-a “lovit”, pentru că pe lângă cele câteva case, în albia pârâuaşului care curge înspre Arieş vezi peste tot pet-uri, pungi de plastic, conserve, haine şi alte deşeuri menajere. Mă întreb în aceste momente: cum pot unii trăi în această mizerie? Cum accepta aceşti oameni atâta mizerie? De ce aşteptăm autoritătile locale să vină şi să adune de pe câmp mizeria facută de noi? Când o să ne gândim la generaţiile viitoare? Dacă nu ne gândim la mediul înconjurător, la vizitatorii locului, la vecinii noştri, măcar ar trebuie să ne pese să le lăsăm copiilor noştri un mediu mai curat.
Dezamagirea mea nu s-a terminat aici. Ajungând deasupra Hărcanei, unde ar trebui să ai o privelişte minunată, o altă activitate m-a şocat. Un nor de fum negru se forma deasupra pajiştei din Poiana. Sursa: cauciucuri aprinse (în urma cu două ore totul era calm şi senin!) de către oameni care valorifică sârma care rămâne după ardere. Oare preţul pe care îl iau pe acea sârmă (aproximativ 1-2 lei) merită? Se poate evalua poluarea făcută?
O zonă care ar putea deveni atracţie turistică, prin sporturi de agrement cum ar fi călăritul, fiind areal de trecere către Băile Sarate, se scaldă în gunoaie din cauza nepăsării oamenilor.
Oare cine ar putea să îi tragă la raspundere pe cei care transformă aceasta zonă în rampa de gunoi? A cui responsabilitate este?
4 comentarii:
Mereu ne dorim sa aratam doar imagini frumoase.
Dar uneori se aduna nemultumirile si atunci rabufnesti Te inteleg Marta.
Asi spune ca este responsabilitatea noastra a tuturor. Solutia ar fi: educatia, constrangerea, sau amandoua !
Există o singură şansă de a corecta, după deja cunoscuta expresie: "Dacă nu ştii, te învăţăm. Dacă nu vrei, te obligăm".
Libertatea individului se termină acolo unde se încalcă libertatea şi drepturile celorlalţi.
Tot ce au muncit alţii, voluntar, este încălcat foarte uşor de alţi oameni, cărora dacă nu le pasă de viaţa lor, nu le pasă nici de viaţa şi mediul celorlaţi.
E foarte greu să tratezi, dacă nu previi.
E foarte greu să curăţi, dacă nu menţii.
E foarte greu să curăţi mormane de gunoaie, când alţii vin şi le refac la loc a doua zi.
Singura soluţie e o lege mai corectivă, şi grija pentru aplicarea ei.
Avem guvern, avem consiliu local. Legi se pot face. Avem jandarmi şi poliţişti comunitari. Poate am avea nevoie şi de o Poliţie a mediului. Iar scuză pentru lipsă de fonduri nu există. Se pot finanţa ca parte din amenzile aplicate pentru contravenţii.
Alţii au reuşit. Noi când încercăm?
Greu de spus ce, cum şi când. Legi pentru protecţia mediului avem. De aplicat se aplică, dar nu pentru toată lumea. Şi aici e baiu. Omul sărman, redus mintal, face şi el ce vede că fac alţii. Diferenţa este că alţii aruncă la voia întâmplării mormane de moloz pentru a evita plata unei taxe suplimentare la "groapa de gunoi" iar amărâtul lasă în jurul case ce are şi el. PET-uri şi zdrenţe.
Da, intradevar legislatie exista, doar partea de implementare lipseste. Exista si serviciul de mediu in cadrul primariilor, insa probabil din lipsa de fonduri agnajatii nu se deplaseaza foarte des pentru a face controale. Probabil amenzile drastice sunt singura rezolvare a acestor probleme. Sa vedem cine se ocupa de asta?
Trimiteți un comentariu