Fiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează.
Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte.
Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.
Ajungând după o oră şi jumătate în zona Hărcana, o dezamăgire asemanatoare m-a “lovit”, pentru că pe lângă cele câteva case, în albia pârâuaşului care curge înspre Arieş vezi peste tot pet-uri, pungi de plastic, conserve, haine şi alte deşeuri menajere. Mă întreb în aceste momente: cum pot unii trăi în această mizerie? Cum accepta aceşti oameni atâta mizerie? De ce aşteptăm autoritătile locale să vină şi să adune de pe câmp mizeria facută de noi? Când o să ne gândim la generaţiile viitoare? Dacă nu ne gândim la mediul înconjurător, la vizitatorii locului, la vecinii noştri, măcar ar trebuie să ne pese să le lăsăm copiilor noştri un mediu mai curat.
Dezamagirea mea nu s-a terminat aici. Ajungând deasupra Hărcanei, unde ar trebui să ai o privelişte minunată, o altă activitate m-a şocat. Un nor de fum negru se forma deasupra pajiştei din Poiana. Sursa: cauciucuri aprinse (în urma cu două ore totul era calm şi senin!) de către oameni care valorifică sârma care rămâne după ardere. Oare preţul pe care îl iau pe acea sârmă (aproximativ 1-2 lei) merită? Se poate evalua poluarea făcută?
O zonă care ar putea deveni atracţie turistică, prin sporturi de agrement cum ar fi călăritul, fiind areal de trecere către Băile Sarate, se scaldă în gunoaie din cauza nepăsării oamenilor.
Oare cine ar putea să îi tragă la raspundere pe cei care transformă aceasta zonă în rampa de gunoi? A cui responsabilitate este?
