Iarna la Turda este altfel. Nu este ca oricare altă iarnă.
Iarna la Turda este uneori mai domoală ca oriunde altundeva în interiorul arcului carpatic, datorită efectului de adăpost în calea maselor de aer interpuse de Munţii Apuseni, acea mişcare de tip föehn. La efectul de föehn al mişcării maselor de aer se adaugă existenţa unei cuvete lărgite, de-a lungul Arieşului, la ieşirea râului din sectorul montan; masele de aer pornite uniform, în fronturi, întâlnesc dintr-odată o lărgime care le descumpăneşte, le risipeşte avântul şi le împarte pe margini, deasupra colinelor mai înalte care mai păstrează puţin din familiaritatea mişcării precedente ale maselor de aer. Astfel, la Turda şi în împrejurimi, cerul se deschide, iar soarele zâmbeşte, deşi în împrejurimi norii îşi fac de cap.
Arieşul, cu lunca sa largă şi asimetrică (desfăşurată în evantai pe dreapta, ştrangulată pe stânga datorită impunerii unor strate diapire, iar din loc în loc tufuri vulcanice), joacă uneori feste localnicilor. Astfel, se ajunge la situaţia ca iarna să nu aibă acelaşi mers al vremii uşor îmblânzite, cu care sunt obişnuiţi localnicii – dispunerea pe direcţie vest – est canalizează curenţi de aer mai pronunţaţi, care aduc fenomene de brume/îngheţuri timpurii toamna şi târzii primăvara, încât în lungul luncii Arieşului „babele” încă îşi fac de cap, iar depresiunea larg deschisă de la Moldoveneşti şi până spre Luncani să cunoască stagnări ale maselor de aer puternic răcite, asemeni zonei „subcarpaţilor transilvăneni” unde sunt caracteristice inversiunile de temperatură însoţite deseori de nebulozitate crescută.
Arealul Turzii este renumit pentru modificările microclimatice induse de emisiile pulverulente şi calorice caracteristice industriei masive din perioada anterioară anilor `90, la care se adaugă densitatea suprafeţelor construite şi emisiile calorice datorate altor activităţi urbane şi a transporturilor. Astfel, a rezultat o insulă de „clima urbană”, un surplus de căldură datorat unei radiaţii globale anuale cu aproape 40% mai ridicată decât în afara arealului „insulei” urbane, astăzi parametrii fiind mai diluaţi, datorită restrângerii masive a industriei cu caracter poluant.
Iarna la Turda debutează cu îmbrăcarea în alb a culmilor mai înalte din împrejurimi, (Cheile Turzii, culmile submontane de dincolo de Moldoveneşti), spre bucuria copiilor. Copiii sunt nerăbdători să ajungă fiecare la locurile cunoscute de săniuş din zonă – Zona de la Mormântul lui Mihai Viteazu, Valea Pordei (de la Turda spre vest, în direcţia Cheilor Turzii), Cota 110 (la marginea Sâncraiului, de la Câmpia Turzii spre Călăraşi-Turda).
Iată de ce – la Turda s-a inventat o nouă reţetă. Poate foarte mulţi cunosc friptura de Turda sau turda dulce de Turda, ori doboşul de Turda, dar acum vor auzi şi de iarna à la Turda. Iar pentru ca tabloul să fie complet, vă las în compania „cuvintelor” colegei Ana Maria Catalina.
2 comentarii:
Saptamana trecuta cand am fost la Turda am vazut un oras zgribuliti, plin de zapada si de frig, iar oamenii stateau pititi care pe unde , la adapostul lemnelor trosnind din soba . . . iar orasul . . . gol ! in centru , pe chestia aia ( pe care eu personal o consider o prostie) numita "noua inovatie de pe centru" erau 3 oameni si aia erau singurii politisti comunitari ce/si blestemau zilele pt ca lucrau taman atunci :))
Felicitări pentru imaginea nouă din antet. Sunteţi frumoşi!
Trimiteți un comentariu