Astăzi, în a cincea zi a lui Brumar, turdenii au avut ocazia de a admira prima expoziţie de fotografie a bloggeriţei turdene Laura, autoarea blogului Pipo’s.
Peste “uliţă” de Colegiul Naţional ce poartă numele domnitorului care a unit pentru prima dată ţările române – Mihai Viteazu (unde Laura ia câte o pauză din viaţa de fotograf), in incinta imobilului de pe Strada G-ral Dragalina la nr.143-145, prin bunavoinţa gazdei – familia Racu, a avut loc expoziţia unuia dintre cei mai tineri fotografi turdeni la început de cariera – Laura Curta.
Ne-am adunat cu toţii – membri ai familiei, prieteni, colegi, profesori, cunoştinţe – şi plini de emoţie ne-am înfiinţat la faţa locului să aflăm surpriza promisă de Laura. Ea, la fel ca noi, a fost cuprinsă de emoţii, dar a reuşit să ne explice cu răbdare fiecăruia la întrebările şi curiozitatea cu care am întâmpinat-o.
După ce am văzut, pipăit, mirosit şi gustat fotografiile, fiecare dintre noi am rămas cu o anumită impresie. Desigur, plăcută.
Laura, ca orice artist la început de drum, a atacat întregul spectru al fotografiei – am întâlnit instantanee, portrete, natură moartă, imagini macro. Cu siguranţă, în toate a pus şi câte o bucăţică de suflet.
A venit şi un moment mai solemn – clipa în care omul din umbră, sfătuitorul Laurei, maestrul Ovidiu Cosac (fotograf şi regizor, fost director al Teatrului Municipal din Turda) a pledat despre fotografiile Laurei şi despre artistul Laura A simţit înclinaţia spre instantanee, care exprimau fiecare în parte câte un sentiment complex, o stare lăuntrică reflectată. Şi cel mai important lucru, îl cităm pe domnul Cosac – “Laura a simţit exact momentul când trebuia să apese butonul declanşator”.
Părinţii, Maria şi Sergiu Curta, sprijin de-o viaţă a Laurei, ascultau cu emoţie prezentarea maestrului şi re-trăiau fiecare imagine, fiecare moment, mândri de fiica lor.
Astăzi, toţi turdenii am fost mândri să avem între noi o persoană de o valoare autentică, cu mult talent şi entuziasm, care o să ne reprezinte peste ani în lume. Vom fi mândri, ca de atâtea ori, când de Turda noastră, de aceste locuri şi valorile lor se va vorbi cu respect şi admiraţie.
Laura nu ne-a lăsat să plecăm fără a lăsa câteva impresii în „cartea de oaspeţi” pe care o să o citească mereu cu nostalgie.
Îţi mulţumim, Laura!
