Pentru că noi, plutiştii:

- facem haz (de necaz!)
- suntem politicoşi (fără a face politică!)
- stăm serioşi (doar atât cât trebuie!)
- gândim diferit (dar acest lucru ne uneşte!)
- nu avem model (dar sperăm să ajungem noi unul!)
- nu suntem maeştri ai unui gen literar (dar putem inventa genuri noi!)
- am ales să fim plutişti (plutim peste limitele noastre!)
- suntem o echipă (colegi, nu ierarhii!)
- suntem acasă (ne asumăm, trăim şi promovăm acest spaţiu!)
Se afișează postările cu eticheta Turda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Turda. Afișați toate postările

20 ianuarie 2018

Hotarele Turzii

În urma unui efort care s-a întins pe parcursul a cinci ani, între începutul anului 2013 şi începutul anului 2018, am reuşit să conturez lista hotarelor care aparţin administrativ de municipiul Turda, judeţul Cluj. Am început la debutul anului 2013 cu a strânge informaţii cu privire la hotarele Turzii – are Turda hotare?, care sunt acele hotare?, cum se numesc?, unde sunt ele situate? Au fost multe întrebări la care nu putea răspunde nimeni în totalitate, şi mai ales nu găseai aproape nici o informaţie pe internet despre acestea, şi nici prin bibliotecile unde avem acces oamenii de rând.
Câteva luni mi-a luat la început să aflu cum pot ajunge la unele persoane care pot furniza informaţii despre hotarele Turzii. Treptat, prin mai 2013, am reuşit să conturez o schiţa în plan cu aceste hotare şi cu limitele administrative ale municipiului Turda. Cum nu aveam acces la programe specializate de digitizare şi baze de date foarte detaliate, mi-a fost greu să le pun cap la cap, deşi aveam câteva detalii despre fiecare din aceste hotare în parte.
În lunile iulie şi august 2013, însoţit pe rând de prieteni, apoi de tatăl meu, am reuşit să merg pe teren, la fiecare dintre aceste hotare, să-mi fac schiţe de teren la faţa locului, să imortalizez fotografii, pentru a mă elucida în detaliu cu privire la particularităţile fiecăruia dintre aceste hotare ale Turzii. Dispunând de o maşină care nu mă prea ajuta pe drumurile greu practicabile din hotarele Turzii, fără tracţiune integrală şi fără gardă apreciabilă la sol, şi nici măcar cu motor puternic, să mă salveze dacă mă înţepeneam pe undeva, a fost chiar o idee nebunească să cred că voi ajunge în toate acele locuri teafăr. Maşina mi s-a stricat de mai multe ori chiar, din cauza drumurilor foarte greu practicabile, dar am reparat-o şi am continuat să duc la bun sfârşit ceea ce am început.
Întregul an 2013 a fost dedicat apoi arhivării şi prelucrării acelor fotografii ridicate în timpul verii. Încă era totul foarte schematic, departe de a avea o bază de pornire pentru a trata mai serios fiecare dintre hotarele Turzii.
Mi-a căzut foarte greu imposibilitatea de a digitiza, cu mijloacele de care dispuneam întreaga suprafaţă, şi de a face diagrame complexe şi modele tridimensionale ale reliefului, plus posibilitatea de a edita hărţi interactive. Negăsind pe moment nici o soluţie în acest sens, am început în anul 2014 la executarea unor planuri ale fiecăruia dintre hotare, realizate manual, pe hârtie, pe care apoi le-am scanat. Execuţia acestor planuri mi-a luat circa trei ani, iar în octombrie 2017 le aveam pe toate scanate şi arhivate.
Am început pe baza informaţiilor de care dispuneam şi a planurilor realizate, să detaliez câteva repere despre fiecare hotar al Turzii în parte. Caracterizarea lor am făcut-o direct în word, în formă finală, fără a mai aloca timp verificării fiecărui hotar în parte, sper totuşi că nu s-au strecurat multe greşeli. Dacă totuşi s-au strecurat, este vreme să le corectăm pe parcurs.
Întregul proiect al hotarelor Turzii nu se vrea o caracterizare detaliată a acestora, ci doar o creionare generală a fiecărui hotar în parte, o bază de pornire pentru cei care vor să aprofundeze, bază pe care eu la rândul meu nu am avut-o şi la care am muncit peste cinci ani doar pentru a atinge câteva puncte de reper.
Pe lângă hotarele Turzii tratate în fiecare postare din ultimele luni, există gospodării izolate, pe care nu le-am putut trata în cadrul vreunul hotar, dar şi cel mai probabil am descoperit încă cel puţin un hotar nou faţă de lista iniţială conturată în 9 mai 2013. Aceste gospodării izolate o să încerc să le amintesc acum, într-o succintă trecere în revistă, de la nord spre sud: la vest de acumularea Fâneaţa Vacilor II (46.600043°N, 23.759809°E), la estul Dealului Spânzurătorii (46.594188°N, 23.758090°E), pe drumul dintre Uscător şi Acăţari, în dreapta, pe o terasă exploatată agricol (46.586727°N, 23.810828°E), vechea vatră a unui sat medieval dispărut între timp – Kölyköd (46.589263°N, 23.826821°E), la vest de Dealul Cetăţii (46.579484°N, 23.750309°E, dar şi 46.580214°N, 23.748013°E), pe Dealul Zâna Mare (46.564956°N, 23.765072°E, dar şi 46.570444°N, 23.751108°E), în valea pârâului Pordei (46.563366°N, 23.751377°E), un grup de gospodării la sud de Triajul CFR Turda (46.549955°N, 23.804981°E) şi un grup de gospodării la est de cimitirul Oprişani (46.547959°N, 23.817373°E).
Recapitulăm fiecare dintre hotarele Turzii tratate în acest proiect:
- Buha;
- Pichel;
Ţin să mulţumesc persoanelor care au sprijinit cu energia lor începerea proiectului numit hotarele Turzii, lor li se datorează o parte din ceea ce am realizat astăzi, şi ca să nu se supere nimeni, le enumăr în ordine alfabetică:
Bar Sandra (autoarea blogului Otra fachada de Rumania);
- Coman Vasile;
Reti Maria
Roşa Adela (autoare a blogului Adel'h)
- alţi localnici din respectivele hotare, care au vrut să rămână anonimi.

Update 11.02.2018 - harta de ansamblu a teritoriului administrativ al municipiului Turda:
Municipiul Turda - teritoriul administrativ

22 iunie 2012

Martirii de la Petrilaca


Despre Petrilaca prea puţini turdeni au aflat cel puţin unde există, deşi fostul cătun este acum declarat ca fiind parte a municipiului Turda, denumit în prezent Strada Petrilaca. Istoria frământată a acestui loc este prea puţin cunoscută, iar martirii de aici abandonaţi uitării. Probabil, peste ani, dacă nu vom învăţa din greşelile trecutului, acestea se vor putea repeta de o parte sau de alta, cu acelaşi dramatism.
Din dorinţa de a descoperi aceste locuri şi evenimente pe care până şi bunicii noştri încep să le uite, am căutat informaţii pentru a putea creiona câteva fragmente din acele zile frământate şi câteva repere pentru a localiza locul de desfăşurare a evenimentelor. 

6 noiembrie 2011

Arieş ce treci prin Turda / Aries river going through Turda


Arieș ce treci prin TurdaSă-mi aduci în vale mândra,
Arieș să-mi aduci mândra
Sâmbătă la târg la Turda.
Arieș de n-o aduci,
Prin Turda să nu mai urci,
Să te scurgi tăt prin pământ,
Să te usci când bate vânt.
Să-ți rămâie matca goală,
Să să facă drum de țară.
Lăstarul să-mi țină umbra,
Când vine mândra la Turda.

20 octombrie 2011

Gâtul Poienii

Gâtul Poienii este fără îndoială cea mai spectaculoasă formă de relief de pe cursul inferior al râului Arieş.
Toponimul „Gâtul Poienii” provine din alăturarea termenilor „gât” (în sensul de gâtuire, îngustare) şi Poiana (cartier al Turzii, fostă aşezare rurală de la periferia oraşului Turda), indicând un loc înţeles ca „îngustarea de la Poiana”.
Pe malul stâng al Arieşului, pe teritoriul municipiului Turda, în aval de cartierul Poştarât, spre cătunul Sfântul Ioan, vis-a-vis de Stadionul Municipal, se iveşte Gâtul Poienii. Turdenii cunosc acest loc şi sub numele „La Cascadă”.
Apele Arieşului, scăpate din strânsoarea Munţilor Apuseni, după ce străpung ultima bară de calcare jurasice masive ale Culmii Petreşti, se abat tot mai accentuat spre stânga.
Deşi Depresiunea Arieşului Inferior (Turda-Câmpia Turzii) are o lărgime considerabilă, râul se încăpăţânează să erodeze versantul stâng, prin subsăpare, cea mai evidentă subminare a versantului fiind formaţiunea geomorfologică de la Gâtul Poienii. Ce forţă ciudată sau ce cumul de condiţii face ca versantul stâng care însoţeşte „râul aurului” să se prăbuşească abrupt peste undele râului, în vuietul apelor care clocotesc?!
O însemnată parte a cursurilor hidrografice din ambele emisfere suportă o deviere în direcţia polilor corespunzători emisferei în care se află, forţă de inerţie care poate fi gândită ca şi reacţie la mişcarea de rotaţie a Pământului. Aceasta forţă poate fi gândită ca şi o reinterpretare a forţei geostrofice (Coriolis), ca sub impactul unei forţe centrifuge, generate de consecinţele mişcării de rotaţie a Pământului. Este posibil ca în acelaşi timp axa de astăzi a Arieşului să fi fost o arie locală de subsidenţă a golfului badenian, şi apoi a celui sarmaţian, respectiv pliocen, înscrisă pe o linie de falie care ar continua spre est falia de pe cursul mijlociu al Arieşului (din sectorul montan), într-o serie de blocuri tectonice segmentate puternic. Din această cauză apele Arieşului nu meandrează cuminţi undeva spre mijlocul axei depresionare, ci se luptă cu malul stâng, până la crearea unui abrupt impunător – Coasta Arieşului, care în punctul Gâtul Poienii seamănă mai mult a peisaj montan, de o sălbăticie greu de imaginat în „domoala” Câmpie a Transilvaniei.
Traversarea unui fascicul de anticlinale secundare badeniene lasă urme în cursul Arieşului, prin impunerea unor mici praguri, majoritatea submerse la ape mari. În aval de linia faliei crustale majore G 10 care marchează limita vestică a Depresiunii Transilvaniei, pragul Arieşului de la Gâtul Poienii este cea mai mare cădere a apelor Arieşului.
Prezenţa pragului de la Gâtul Poienii se datorează unui cumul de factori: prezenţa unui orizont de gresii dure, puternic cimentate, care opun rezistenţă la eroziune, interpuse transversal faţă de cursul Arieşului, alături de prezenţa în imediata vecinătate a unei arii de subsidenţă accentuată, instalată de-a lungul sinclinalului sarmaţian principal care marchează axa Culoarului Turda-Apahida, care se comportă ca o structură de tip graben (bloc tectonic scufundat). Această alăturare generază un potenţial morfologic însemnat, care se impune în relief sub forma unui prag, peste care apele Arieşului se prăbuşesc zgomotoase.
Mai spre aval, la Viişoara, următorul anticlinal badenian major, tot de natură diapirică, va genera blocarea înaintării fireşti a cursului Arieşului spre est-nord-est, forţându-l să se îndrepte spre sud, pentru prima oară din tot parcursul său de la formare (Mihoeşti) şi până la deversarea în apele Mureşului (Gura Arieşului).
Pe malul opus, cel drept, cele şase nivele de terase sunt dispuse sub forma unui evantai cu o extindere largă, până sub Podişul Măhăceni (formaţiune piemontană marginală a Munţilor Apuseni), accentuând ideea devierii cursului Arieşului sub impactul unei forţe de deviaţie, a unei forţe aparente, de inerţie, posibil a forţei Coriolis privită într-o nouă perpectivă.
„Jocul” cutelor diapire, al succesiunii de anticlinare badeniene cu sinclinale sarmaţiene, este generat de comportamentul rocilor plastice (salifere) dispuse peste tuful dacitic de Dej, linia care marca odinioară tărmul mării badeniene, comportament tectonic care corespunde fazei de înălţare a Subcarpaţilor de la sfârşitul Pliocenului (acum 2-3 milioane ani).
Masele sedimentare din această parte a Bazinului Transilvan s-au deplasat pe fundamentul plastic format din complexul argilo-salifer din Badenian, sub forma unor mişcări neotectonice pozitive de compensare a maselor (efect al presiunii uriaşe exercitate de grosimea stratelor sedimentare care depăşesc 4000 m în centrul Bazinului Transilvan, la est de Pârâul de Câmpie).
Migrând lateral (unde grosimea sedimentarului din acoperiş e mai scăzută şi implicit şi presiunea litostatică mai redusă) sarea a ridicat depozitele sedimentare care o acopereau (sarmaţiene şi chiar cuaternare), boltind la Turda podul terasei superioare a Arieşului, acumulându-se în formaţiuni de tip stock, care aflorează în Complexul Durgău – Valea Sărată.
Pentru a vă convinge de „dărnicia” peisajului, vă las în compania unor instantanee surprinse chiar de pe malul stâng al Arieşului, la Gâtul Poienii, un loc accesibil rareori, doar în urma unui debit extrem de scăzut al Arieşului, pe sfârşitul verilor când se instalează o lipsă îndelungată de precipitaţii, asociată cu o evaporaţie intensă, sub efectul temperaturilor ridicate.



*Imagini reuşite suprinse pe Arieş, inclusiv la Gâtul Poienii, ansamblate într-un montaj realizat de doamna Ana Maria Catalina, care m-a însoţit în "expediţie" (mulţumesc pentru însoţire, idei, si montaje!) , le găsiţi aici

7 octombrie 2011

Cu pluta pe … Carolina!

O echipă a plutiştilor s-a deplasat în decursul zilei de 5 octombrie 2011 pe locurile fostului lac Carolina, din împrejurimile Turzii, zona lacurilor Durgău. Există şi o dovadă a urmelor lor, surprinsă în fotografie.
Urmele plutiştilor pe Lacul Carolina (foto: Ana Maria Catalina)

De ce lacul Carolina şi nu orice alt lac din Durgău?
Carolina este lacul nr. 1, lacul cel mai greu accesibil, cel mai puţin cunoscut dintre lacurile actuale ale Durgăului.

Diapirul de la Turda, vechi de peste 13,5 milioane de ani, conţine depozite de sare gemă de înaltă puritate, intercalate cu săruri delicvescente, argile şi argile carbonatice. Prezenţa depozitelor de roci saline (sare gemă, gipsuri, săruri delicvescente) au condus la instalarea unui relief clastocarstic deosebit de pitoresc îndeosebi în arealul Lacului Carolina, la care se adaugă procesele de eroziune-denunaţie şi alunecările de teren ale argilelor de pe versantul nord-vestic (mare parte a lor provenind din depozite de steril rezultate în urma exploatării sării. Impulsul major al declanşării proceselor morfologice a fost dat de intervenţia antropică îndelungată, în urma căreia a rezultat relocări de mase, discontinuităţi subterane, niveluri artificiale de bază.
Arealul Lacurilor Carolina şi Durgău este considerat drept obârşia Văii Sărate, delimitat fiind la sud de Dealul Alasmal, prezentând o cuvetă aproape unită, cu un aspect de dolină largă. Datorită drenajelor realizate odată cu amenajarea arealului Durgău, dar şi în urma infiltraţiilor puternice şi a unor cantităţi insuficiente de apă din aport meteoric, orizontul freatic a suferit o regresie spre aval, iar în urma perioadelor secetoase Lacul Carolina este o suprafaţă parţial mlăştinoasă, parţial acoperită cu o crustă de săruri, fiind depedent de cantitatea de apă meteorică.
Lacul Carolina s-a format pe locul unei mine mai noi, aflată la extremitatea sud-vestică a complexului salin - Ocna Mare (Ocna de Sus), cu o adâncime de circa 178 m, părăsită în anul 1765, în urma infiltraţiilor de apă de la suprafaţă şi a surpării iminente a pereţilor, datorate exploatării improprii, exploatare care a fost extinsă până la marginea masivului de sare, fără lucrări de explorare prealabilă.
Pentru că s-a format prin prăbuşirea tavanului vechii exploatări de sare, Lacul Carolina se încadrează în categoria lacurilor antroposaline, ca şi celelalte lacuri ale complexului Valea Sărată - Durgău, modelarea clasto-carstică fiind doar asociată noilor morfologii rezultate în urma intervenţiei umane.
Intensa mineralizare a acestui lac e rezultatul contactului nemijlocit al apei meteorice cantonată în cuvetă cu masa de sare, în urma levigării clorurii de sodiu.
Etimologia lacului este legată de numele împărătesei austriece Karoline Auguste von Bayern (1792-1873), soţia împăratului Franz I, care au vizitat Turda în anul 1817.
Lacul Carolina are o forma ovală, cu maluri instabile, supuse unor alunecări de amploare, cele mai noi dintre acestea conducând la colmatarea aproape totală a incintei cuvetei lacustre. Dacă în 1937 suprafaţa lacului era de peste 700 m2 şi o adâncime de 32 m, dupa anul 2000 suprafaţa lacului se restrange la mai puţin de 200 mşi o adâncime de maxim 2 m. Spre partea de est, comunica cu Lacul Durgău printr-un canal, peste care se ridică un prag înalt de circa 5 m. În prezent, el este aproape în întregime colmatat. 
Vă lăsăm să descoperiţi şi celelalte lacuri ale complexului Valea Sărată - Durgău, vizualizând imaginile realizate recent, în data de 05.10.2011, dând click pe trimiterea de mai jos:
Complexul Valea Sărată - Durgău, fotografii realizate de Florin Coman
Alte imagini realizate in aceste locuri in perioada 2005-2008 le găsiţi aici.

Au existat multe supoziţii privind denumirile lacurilor din Complexul Valea Sărată - Durgău, în special în privinţa ultimelor patru dintre lacuri, denumirile uzuale cele mai probabile ale celor şase lacuri sunt următoarele:
1. Lacul Carolina
2. Lacul Durgău
3. Lacul Dulce (Şerpilor, Cătălina)
4. Lacul Ocnei (Doctorilor, Sf. Ana)
5. Lacul Rotund (Bătrânilor)
6. Lacul Sulfuros (Kenkeves)
                                   

14 iunie 2011

Spectacol de operă în Piața Republicii din Turda

În data de 13.06.2011 în Piața Republicii s-a transmis în direct din Spania un concert de operă.
Mai multe detalii nu o să primiți pentru că asi dori să știu părerea voastră după ce veți vedea filmulețul de mai jos.


autor: Ana Maria Catalina

13 iunie 2011

Salina din Turda


Imagini realizate în Salină după modernizarea ei sub formă de prezentare PowerPoint.




Prezentare creată de doamna Ana Maria Catalina.

8 mai 2011

Biserici din Turda

Câteva filmuleţe cu bisericile din Turda - filmuleţe create de doamna Ana Maria Catalina
Filmuleţele spun totul, dincolo de orice fel de cuvinte. Vizionare plăcută!

Biserici din Turda partea I (reeditată)


Biserici din Turda partea a II-a

Biserici din Turda partea a III-a

24 februarie 2011

Zona Durgăului în amintiri



Am frecventat locurile Durgăului, ale obârşiei “Văii Sărate” de cand eram mică. Amintiri foarte frumoase ale copilăriei, alături de fratii mei mai mari...
Ei, bine, m-am scăldat în lacul Carolina, Lacul nr.1, care acum este doar o baltă. Rămâneam dupa scăldat cu sarea pojghită pe noi. Ne limpezeam în Lacul nr.2, Durgău, mult mai puţin sărat ca şi Lacul Carolina.
Nu, în Lacul nr.3, Lacul “Dulce”, nu intram, aşa ne-au îndrumat părinţii.
Cum am mai crescut ne-am aventurat la Lacul nr. 4, Lacul ”Ocnei ”.
Nu am intrat în Lacul nr.5 Lacul ”Rotund”. Nici în Lacul nr.6, Lacul “Sulfuros”.
Puţini poate că îşi reamintesc denumirile populare date Lacului nr.3 -  “Tăul Şerpilor”, Laculului nr. 4 - “ Sf.Ana”, Laculului nr. 5 - “Tăul Doctorilor “ şi Laculului nr.6 - “Kenkeves”
A fost şi este o deosebită satisfacţie pentru mine să fac plimbări dese în aceaste locuri deosebite ca şi culoare şi posibilităţi de destindere.
Iar fiindcă între timp “am mai crescut puţin” mi-am extins zona căutarilor şi astfel am putut să văd cu ochii mei şi prin lentilele aparatului de fotografiat puţurile minelor Iosif, Tereza, Anton si Cojocneana.
Toate le puteţi vedea în prezentarea facută pe aceasta temă, pe un fond muzical de exceptie. Stamatis Spanoudakis - Dawn at the Walls.

15 februarie 2011

Statuia Dr. Ioan Raţiu


Dr. Ioan Raţiu, prin faptele sale memorabile,  a fost fără indoială una dintre cele mai mari personalităţi din istoria Turzii şi a întregii ţări.
Amintirea sa este păstrată la loc de cinste în memoria Turzii, oraşul său natal, prin amplasarea unei statui în centrul municipiului, mai exact în Piaţa 1 Decembrie 1918.

28 ianuarie 2011

Turda pe Facebook și Twitter

Turda este un oraș foarte mare, de fapt este al doilea din județul Cluj.

Municipiul Turda, cum îi este și numele corect a ajuns, de ce va vreme și pe rețeaua de socializare numărul 1 din lume, dar și pe rețeaua de microblogging numărul 1 din lume. Adică pe Facebook.com și Twitter.com

Turda pe Facebook:
Turda pe Twitter:

18 ianuarie 2011

Ne pasă de mediu?

Fiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează.
Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte.
Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.

16 ianuarie 2011

La un pahar de vorbă cu plutiştii

Cu chiu, cu vai, am ajuns cumva şi la blogmeet-ul din luna ianuarie, asta după ce eu şi Ionuţ nu ne-am mai văzut prietenii de pe plută de mai bine de 4 luni (ultima întâlnire la care am participat şi noi a fost în august pare-mi-se).

A fost tare fain să-i văd pe toti acolo, ca o gaşcă faina de copii gălăgioşi, fiecare cu părerea lui şi cu planurile sale cu privire la colectivitate.

(mulţumim gazdei noastre, Marta, pentru fotografie)

Mihai m-a cam supărat (ei, ei, lasă că va trebui să mă îmbunezi tu, găseşti tu o cale cum) că nu mi-a dat ocazia să-l văd şi cine ştie când mai avem timp să ne sincronizam agendele, dar în schimb am avut plăcerea s-o cunosc pe doamna Ani, o femeie tare simpatică de care auzisem doar din relatările colegilor şi câte puţin din comentariile scrise de dânsa pe acest blog. Să zicem că ar cam compensa, dar aici adaug şi fuga-escapada Oanei, ea tulind-o nu după mult de la începerea “întrunirii“. Mândră, mândră, îmi dai şi tu un suc ca să trec cu vederea, dar nu te-oi certa prea tare că doar m-ai pupat azi pentru prima dată-n 2011. (ha-ha, hai să fim sentimentali!)

3 ianuarie 2011

Iarna à la Turda

Iarna la Turda este altfel. Nu este ca oricare altă iarnă.
Iarna la Turda este uneori mai domoală ca oriunde altundeva în interiorul arcului carpatic, datorită efectului de adăpost în calea maselor de aer interpuse de Munţii Apuseni, acea mişcare de tip föehn. La efectul de föehn al mişcării maselor de aer se adaugă existenţa unei cuvete lărgite, de-a lungul Arieşului, la ieşirea râului din sectorul montan; masele de aer pornite uniform, în fronturi, întâlnesc dintr-odată o lărgime care le descumpăneşte, le risipeşte avântul şi le împarte pe margini, deasupra colinelor mai înalte care mai păstrează puţin din familiaritatea mişcării precedente ale maselor de aer. Astfel, la Turda şi în împrejurimi, cerul se deschide, iar soarele zâmbeşte, deşi în împrejurimi norii îşi fac de cap.

12 decembrie 2010

Terra Madre şi alte activităţi Slow Food

Asociaţia Slow Food Turda, ca şi parte a proiectului “Şcoli Europene pentru Alimentaţie Sănătoasă” (European Schools for Healthy Food), pe 15 decembrie 2010, începand cu ora 10.00, va găzdui seminarul regional, în sala de conferinţe a Colegiului Tehnic Turda, eveniment organizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Turda şi Colegiul Tehnic Turda.
Evenimentul este unul dintre cele 12 intâlniri locale şi regionale care se organizează în ţările participante: Belgia, Bulgaria, Franţa, Irlanda, Italia, Letonia, Polonia, Romania, Irlanda de Nord şi Spania. Audienţa căreia ne adresăm este constituită din factorii de decizie din comunitate, adică cei care se îngrijorează în privinţa hranei în şcoli şi cei care furnizează informaţii despre acţiunile de pe plan local, în aceeasi măsură informând participanţii despre sprijinul larg european.
“Şcoli Europene pentru Alimentaţie Sănătoasă” este un proiect finanţat de Comisia Europeană, cu scopul general de a promova consumul de hrană proaspată şi sănătoasă în cantinele şcolare şi în rândul şcolarilor, informând despre sprijinul primit de la PAC (Politica Agricolă Comună) şi în special programul “Fructe în şcoli”.
Proiectul turdean reprezintă colaborarea între Asociaţia Slow Food Turda şi instituţiile locale de învăţământ: Grădiniţa cu program prelungit Dr. Ioan Raţiu Turda, Şcoala Andrei Şaguna, Colegiul National Mihai Viteazul, Colegiul Tehnic Dr. Ioan Raţiu Turda. Denumirea proiectului este “Viaţa în grădina verde” şi este finanţat de Terre Humaine Foundation, având ca parteneri Asociaţia Eco Ruralis, Centrul de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic şi Fundaţia pentru Ecologie şi Turism Potaissa Turda, desfăşurându-se la Turda pentru un al doilea an consecutiv.

30 noiembrie 2010

Imnul Arieşului

Răsfoind scrierile care conţin informaţii despre comunitatea urbană a Arieşului, în virtutea unui mai vechi impuls al nostru de a avea un imn închinat râului aurului, dar şi al acestei comunităţi, ca identitate cristalizată, am întâlnit nişte versuri care aminteau în parte de un cântec prelung de tulnic, în parte cucerit de veselia spiritului localnicilor, în parte solemn ca un cântec de luptă, o luptă de asumare a valorilor locale şi purtare cu mândrie a lor de oamenii locului.
Creaţia în versuri închinată Arieşului o întâlnim în cuvântul autorului aparţinând lucrării „Turda – istorie şi contemporaneitate”, semnată prof. dr. Eugen Gergely, apărută sub editura Casa Cărţii de Ştiinţă, la Cluj-Napoca, anul 2005.

25 noiembrie 2010

Turda – leagănul libertăţii religioase

Turda a fost locul unde pentru prima dată în lume a fost proclamată libertatea cultelor şi a toleranţei religioase. Mai mult de atât – Turda a fost locul întemeierii unei noi religii – Biserica Unitariană.
Acum, când lumea creştină în special, şi chiar întreaga lume în general face eforturi pentru reunificare şi înlăturarea dezbinării religioase şi etnice, merită să acordăm puţin din timpul nostru pentru a medita asupra fraternităţii întrevăzută de pionierii de la Turda, în zorii anului 1568.
Vă lăsăm în compania cuvintelor distinsului nostru blogger turdean, ing. Radu Cerghizan.

5 noiembrie 2010

Instantaneu! Din Turda…

Astăzi, în a cincea zi a lui Brumar, turdenii au avut ocazia de a admira prima expoziţie de fotografie a bloggeriţei turdene Laura, autoarea blogului Pipo’s.
Peste “uliţă” de Colegiul Naţional ce poartă numele domnitorului care a unit pentru prima dată ţările române – Mihai Viteazu (unde Laura ia câte o pauză din viaţa de fotograf), in incinta imobilului de pe Strada G-ral Dragalina la nr.143-145, prin bunavoinţa gazdei – familia Racu, a avut loc expoziţia unuia dintre cei mai tineri fotografi turdeni la început de cariera – Laura Curta.

24 octombrie 2010

Arieş



Dintotdeauna nobleţea pământului a fost aurul. Strălucirea sa a stârnit imaginaţia multor oameni, a ridicat sau a pierdut popoare.
Produs al capriciului unor fenomene magmatice vechi, începând din pre-baikalian (de acum circa 800 milioane ani), aurul a rămas podoaba cea mai râvnită a Daciei.
Un singur râu între toate – Aureus (“cel aurit”) rostogolea printre nisipurile sale grăuncioare strălucitoare din adâncuri. Arieşul, aşa cum îl ştim astăzi, a văzut atâtea generaţii de căutători de aur încât nici el nu mai reuşeşte să le povestească.

18 octombrie 2010

Cu urda-n Turda

Am vizitat pieţele oraşului ỉn cǎutare de urdă pentru un meniu despre care se obişnuieşte mai nou sǎ se spuna “sanǎtos”. Urda fiind considerată ca fiind brânza cu cele mai puţine grǎsimi şi cu un gust plăcut, uşor parfumat şi dulce, se poate încadra perfect în orice bucătărie a acestor locuri.
Asocierea de cuvinte “urda” şi “Turda” am ỉntalnit-o în multe dialoguri avute cu producătorii de brânzeturi.
“Gata cu urda în Turda”
Aşa am aflat cǎ sezonul urdei este pe sfârşite. Anul viitor ỉncepând uşor din martie şi normal din luna mai din nou “Gǎzdǎriţele din Turda vin cu brânza şi cu urda“ (titlul unei melodii populare dedicate harnicelor gǎzdăriţe turdene).

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More