Fiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează.
Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte.
Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.
